Kathleen Laraia McLaughlin

Home Gallery Vita Contact

Artist Statement

In my work I photograph people who have a deep felt sense of tradition. For one year, beginning in the Autumn of 1999, I lived in the village Sârbi in Maramureş, Romania. My research revealed this region to be unique amongst the former Soviet Bloc for the way it had preserved its way of life. A few valleys in Maramureş escaped collectivized farming because of poor soil and hilly landscape. In the post cold-war period, preservation continues as modernity is slow to advance into these valleys of northern Romania.

But nothing will stand still forever. While the older generation still don winter footwear that pre-date the Romans, the younger generation flock to market to buy shoes bearing that ubiquitous swoosh of western manufacture.

      
My purpose is to capture and convey images of their way of life before it becomes further compromised by globalization. In our modern world, we often feel we have “lost” something important, something precious. Though they do not know it now, these peasants are losing their customs in the same way our forebears lost theirs. They do not see themselves as beautiful or special, because they feel poor and ordinary. But I hope to show they embody beauty because of the way they have spent their days walking paths trodden by their grandparents. Because of the way their lives have become well worn like an old wooden spoon. 
Talk of mysteries! Think of our life in nature – daily to be shown matter, to come in contact with it – rocks, trees, wind on our cheeks! the solid earth! the actual world! the common sense! Contact! Contact! Who are we? where are we?
  Henry David Thoreau
The Maine Woods, Ktaadn (1848)

În lucrările mele fotografiez oameni care sunt puternic legaţi de tradiţie. În decursul unui an, începând cu toamna lui 1999, am trăit în satul Sârbi în Maramureş, România. Cercetarea mea dezvăluie faptul că această regiune este unică în fostul bloc comunist pentru felul în care oamenii şi-au păstrat stilul de viaţă. Unele văi din Maramureş au scăpat de colectivizare din cauza solului sărac si a reliefului deluros. În perioada de după războiul rece, cum practicile moderne sunt preluate în ritm lent, păstrarea acestui fel de viaţă continuă.

Dar nimic nu durează o veşnicie. În timp ce generaţia mai în vârstă încă poartă iarna încălţăminte care aminteşte de timpurile premergătoare romanilor, cei tineri se îmbulzesc la piaţă să cumpere produse cu mărci vestice.

      
Scopul meu este să captez şi să evoc imagini ale felului lor de viaţă înainte ca acesta să fie compromis şi mai mult în cadrul procesului de globalizare.  În lumea noastră modernă, de multe ori simţim că “am pierdut” ceva important, ceva de preţ. Deşi nu o ştiu acum, aceşti ţărani îşi pierd obiceiurile în acelaşi fel în care strămoşii noştri şi le-au pierdut pe ale lor. Maramureşenii nu se consideră frumoşi sau deosebiţi, ci oameni săraci, oameni obişnuiţi. Dar sper să arăt că ei sunt frumoşi prin felul în care şi-au petrecut zilele păşind pe drumurile bătute de strămoşii lor. Pentru felul în care vieţile lor au devenit şlefuite ca o veche lingură de lemn.